| Termen | Definiție |
|---|---|
| Echi - | egal. |
| Echilibru | stare a unui corp supus acţiunii unor forţe care se compensează; stabilitate. |
| Echimolecular | amestec echimolecular ּ mol: mol. |
| Ecto | „ în afară ”. |
| Eczemă | boală de piele caracterizată prin leziuni, umede sau uscate, însoţite de mâncărimi. |
| Edem | acumulare de lichid seros în ţesuturi. |
| Efervescent | (despre lichide) care dezvoltă cu putere gaze, în cursul unei reacţii chimice. |
| Eflorescenţă | (chimie) transformarea în pulbere a unor săruri cristalizate, prin pierderea apei de cristalizare; pulverizare. |
| Efuziune | trecere a unui gaz printr-un perete poros. |
| Ejacula | a elimina sperma. |
| Ejecta | a expulza(un fluid, un obiect). |
| Electrod | conductor prin care intră sau iese curentul electric dintr-un mediu cu o coductibilitate electrică mai mică; capăt al unui conductor al curentului electric. |
| Electroencefalogramă(EEG) | reprezentare grafică a activităţii electrice a creierului. |
| Electrolit | compus chimic care dizolvat sau în stare topită, se disociază în ioni, devenind bun conducător de electricitate. |
| Electroliză | descompunere a unei substanţe cu ajutorul curentului electric. |