Termen | Definiție |
---|---|
Coloid | substanţă care se găseşte în stare coloidală; substanţă cu aspect de gelatină. |
Coloidal | stare coloidală = stare de diviziune a materiei, de obicei o dispersie a unei substanţe solide într-un lichid. |
Colorimetru | aparat folosit pentru determinarea concentraţiei soluţiilor substanţelor colorate. |
Comă | pierdere totală prelungită a cunoştinţei, a sensibilităţii şi a motilităţii voluntare, cauzată de afecţiuni grave ale centrilor nervoşi superiori. |
Combate | a lua măsuri de stârpire a unei boli. |
Combustie | ardere. |
Comisură | 1.colţul gurii 2. fascicul de fibre nervoase care uneşte două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale. compus organic lichid, incolor, foarte volatil şi inflamabil, cu miros aromatic; lichid volatil din alcooli sau fenoli. |
Con - / co - / com - | „ împreună(cu) ”. |
Condensor | sistem de lentile, folosit într-un instrument optic pentru concentrarea luminii asupra unui obiect. |
Conductibilitate | proprietate a unor corpuri de a putea fi străbătute de un curent electric sau de un flux de căldură. |
Conductivitate | mărime egală cu inversul rezistivităţii. |
Conexiune | legătură, raport, relaţie; legătură între două sau mai multe coducte electrice. |
Configuraţie | înfăţişare, formă a unui lucru. |
Conformaţie | structură fizică generală a unui corp, teren. |
Congenital | din naştere, înnăscut. |