| Termen | Definiție |
|---|---|
| Hidr(o) - , - hidru | „ apă ”. |
| Hidrata | (despre substanţe chimice) a se combina cu apa; (despre corpuri solide) a absorbi, a reţine apă prin adeziune. |
| Hidratare | dacă solventul este apa. |
| Hidratat | compus chimic anorganic care conţine molecule de apă. |
| Hidrataţi | (ioni) înconjuraţi de dipolii apei. |
| Hidrofil | care are afinitate pentru apă, care nu absoarbe apa. |
| Hidrogen sulfurat | gaz rău mirositor. |
| Hidroliza | reacţia cu apa = reacţie chimică între ionii unei sări şi ionii apei, cu formarea unui acid slab sau a unei baze slabe; reacţie între un compus organic și apă, produsă în prezența unui catalizator. |
| Hidrură | ionul de hidrură = H:‾. |
| Higroscopic | (despre substanţe sau materiale) care absoarbe apă din atmosferă. |
| Hil | porţiune pe suprafaţa unui organ, pe unde pătrund vasele sanguine şi nervii. |
| Hiperemie | congestie. |
| Hiperestezie | sensibilitate exagerată. |
| Hipo - | element de compunere cu sensul „ sub, mai puţin ”, „ în deficit ”. |
| Hipoazotidă | dioxid de azot = NO2 = gaz toxic brun-roşcat. |