Termen | Definiție |
---|---|
Incidenţă | întâlnire a unei raze sau a unui fascicul de raze cu o suprafaţă. |
Incipient | care se află la început, care abia începe. |
Incrustaţie | crustă minerală. |
Incubaţie | perioada dintre contaminarea unui organism şi apariţia primelor simptome ale unei boli. |
Incurabil | (despre boli sau bolnavi) care nu mai poate fi vindecat, nevindecabil. |
Indicator | substanţă cu ajutorul căreia se determină şfârşitul unei reacţii chimice. |
Indigestie | tulburarea digestiei, manifestată prin, greţuri, vărsături, diaree. |
Inducţie | formă fundamentală de raţionament care face trecerea de la particular la general de la fapte la concepţie; mecanism nervos prin care starea de excitaţie sau de inhibiţie dintr-un centru nervos determină apariţia stării opuse într-un alt centru nervos. |
Inductor | (despre câmpuri sau fluxuri magnetice) care induce tensiuni electromotoare prin fenomenul inducţiei electromagnetice. |
Inert | (chimie), lipsit de reactivitate; fără viaţă, neînsufleţit; lipsit de vigoare; apatic/indiferent, pasiv, nepăsare). |
Inerţie | proprietate a corpurilor de a-şi menţine starea de repaus sau de mişcare rectilinie şi uniformă, atât timp cât nu se exercită asupra lor acţiuni exterioare; proprietate a unor substanţe de a nu reacţiona cu alte substanţe. |
Infantil | referitor la copii, caracteristic copiilor. |
Infarct | mortificare a unui organ sau a unei părţi dintr-un organ ca urmare a astupării unei artere sau a unei vene. |
Infectare | contaminare cu microbi sau virusuri care provoacă boli infecţioase sau degradarea produselor alimentare. |
Infecţie | proces patologic al organismului, cauzat de pătrunderea în el a unui agent patogen. |