Termen | Definiție |
---|---|
Sfincter | muşchi inelar care înconjură un orificiu şi care îi determină închiderea şi deschiderea. |
Sicativ | (despre uleiuri) care se usucă repede, care grăbeşte uscarea. |
Sidef | stratul intern al valvelor şi cochiliilor unor moluşte, de culoare albă, lucioasă, cu irizaţii. |
Sifilis | boală venerică, provocată de un spirochet şi transmisă prin contagiune sau ereditar. |
Silicat | sare a acidului silicic. |
Simbioză | formă de convieţuire a două organisme de specii diferite, în care ambele organisme cooperează la satisfacerea nevoilor de hrană; unire strânsă, intimă. |
Simptom | tulburare funcţională sau senzaţie anormală resimţită de cineva şi care indică prezenţa unei boli; manifestare a unei boli. |
Sin - / sim - | ,, împreună cu “. |
Sincopă | pierdere bruscă a cunoştinţei, datorită întreruperii activităţii inimii. |
Sindrom | grup de semne şi simptome care apar în cursul unei boli; totalitatea simptomelor unei boli. |
Sintetic | (despre compuşi) care se obţin pe cale artificială. |
Sinteza | operaţie prin care se obţine un compus chimic din elementele lui componente sau din compuşi chimici mai simpli; sinteză = unirea directă a elementelor. |
Sinus | cavitate a organismului; cavitate a unui os cranian. |
Sistem | (anatomie) grupare morfologică şi funcţională unitară de organe sau structuri. |
Sistolă | fază de contractare a inimii când sângele este expulzat din auricule în ventricule sau din ventricule în artera pulmonară şi aortă. |